Încercăm să răspundem celor mai frecvente întrebări.

  • Care sunt miturile din jurul violenţei domestice?
  • Ce cauzează violenţa domestică?
  • Ce este violenţa domestică?
  • Cine este afectat de violenţa domestică?
  • Care este situaţia ordinelor de protecţie?

Care sunt miturile din jurul violenţei domestice?

Există multe mituri în privinţa violenței domestice. Dându-le crezare, permitem ca problema să continue.
(Click pe fiecare mit pentru a afla mai multe detalii)

Mulţi bărbaţi sunt violenţi atunci când sunt trezi. Mulţi bărbaţi care beau nu abuzează de partenerul lor. Blamarea băuturii sau drogurilor este o scuză, un mod de a nega responsabilitatea. Nu acestea sunt cauzele principale pentru violenţă.

Oricine poate fi abuzat, indiferent de locul unde trăiește sau cât de mulţi bani are. Femeile abuzate provin din toate stilurile de viață. Trebuie doar să ne gândim la celebrităţi despre care citim în ziare şi ne dăm seama că banii nu te pot proteja de violența domestică. Bărbaţii care abuzează femeile sunt mai susceptibili de a avea funcţii precum avocaţi, contabili şi judecători, decât muncitori în construcţii, şomeri, etc.

Poate fi extrem de dificil să părăseşti un partener abuziv. Femeia abuzată se teme de ceea ce partenerul ei va face în cazul în care pleacă, în special în cazul în care acesta a ameninţat că îi va ucide pe ea sau pe copiii ei. Ea poate crede că a sta cu el este mai bine pentru copii. Există, de asemenea, lucruri practice de luat în considerare. Ea nu poate avea acces la bani, sau nu are încotro să se îndrepte. Poate că nu ştie unde să apeleze pentru ajutor. În cazul în care este dependentă din punct de vedere emoţional şi financiar de partenerul ei, ea poate fi izolată.
Stima de sine a unei femei abuzate este tot mai mult în scădere. Poate că nu crede că va reuşi pe cont propriu, sau că are alte opţiuni. Ea poate simţi ruşine faţă de ceea ce s-a întâmplat şi crede că abuzul are loc din vina ei. Poate spera că partenerul ei se va schimba, amintindu-şi chiar de vremurile bune de la începutul relaţiei. În termeni emoţionali, ea a făcut o investiţie uriaşă în relaţie şi vrea să o facă să meargă.

Acest lucru nu este adevărat. Crescând într-o casă violentă este un factor de risc iar unii copii care au experienţa abuzului tind să fie abuzivi în relaţiile lor. Mulţi alţi copii, însă nu devin violenţi. În schimb, ei resping violenţa, pentru că au văzut efectele pe care le provoacă.
Agresorii învaţă să fie violenţi ca urmare a societăţii în care cresc. Inegalitatea între sexe înseamnă că bărbaţii au mai multă putere decât femeile. Oamenii care dau vina pe violenţă pentru experienţele lor din copilărie evită să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile lor. Violenţa este o alegere pe care un agresor o face.

Femeilor nu le place violenţa. Cele mai multe femei abuzate trăiesc în frică şi teroare. Aceasta este un fel de vină a victimei pentru ceea ce se întâmplă.

Femeile sunt adesea atacate de către partenerul lor fără niciun motiv aparent. Chiar dacă o femeie s-a comportat îngrozitor, ea nu merită să fie bătută. Violenţa şi intimidarea nu sunt moduri acceptabile de a rezolva conflictul într-o relaţie. Din nou, aceasta este o modalitate de a găsi scuze pentru comportamentul agresorului. Acesta îşi permite să fie un om violent, pentru a evita responsabilitatea acţiunilor sale.

Marea majoritate a oamenilor care abuzează femeile nu sunt bolnavi mintal. Cercetările arată că proporţia de agresori cu probleme de sănătate mintală nu este mai mare decât societatea ca un întreg. Mai mult decât atât, în cazul în care un om abuziv este bolnav mintal, de ce abuzează doar partenera – şi nu şi colegii, străinii sau prietenii?

Unii bărbaţi care îşi abuzează partenerii nu suferă de stres. Din nou, acest lucru este un factor – nu cauza principală a abuzului. Mulţi bărbaţi care sunt stresaţi nu sunt abuzivi. În mod similar, mulţi bărbaţi care îşi abuzează partenerul nu pot pretinde că au fost sub stres. Femeile experimentează stresul, dar rareori îşi bat sau abuzează partenerii, spre deosebire de aceştia.

Oamenii susţin că un om abuziv, “îşi pierde cumpătul”, dar de fapt el este conştient de acţiunile sale. Agresorii sunt, de obicei selectivi atunci când îşi lovesc partenerul, de exemplu, fie în privat fie atunci când copiii merg la culcare. De obicei vătămează părţi ale corpului unde nu se văd semne. Nu îşi pierd cumpătul faţă de alte persoane. Acest lucru sugerează că sunt foarte conştienţi de ceea ce fac. Mulţi bărbaţi îşi abuzează partenerii din punct de vedere emoţional şi psihologic, fără să folosească violenţa fizică. Acest lucru arată gradul lor de control.

S-a permis prea mult ca violenţa să aibă loc în spatele uşilor închise. Oamenii cred că ceea ce se întâmplă în casă este privat, şi nu este problema lor.

Violenţa domestică este o infracţiune. Este împotriva legii.

Suntem cu toţii afectaţi de violenţa domestică, şi cu toţii avem responsabilitatea de a lupta împotriva ei. Doar atunci se va termina.

Ce cauzează violenţa domestică?

Nu există o singură cauză a violenţei domestice, ci mai degrabă este o combinaţie de factori precum atitudinile societăţii, reacţiile comunităţii, şi experienţele psihologice individuale ale agresorilor şi agresaţilor.
Violenţa domestică este rezultatul dorinţei agresorului de a avea putere şi control. Femeile sunt considerate mai puţin importante de către majoritatea în societatea noastră, ceea ce creează un dezechilibru de putere între sexe. Prin urmare, agresorilor de sex masculin le este permis de multe ori să scape cu ceea ce fac.

Ce este violenţa domestică?

Violenţa domestică este abuzul produs asupra unui partener în cadrul intim sau în cadrul unei relaţii familiale. Acesta este repetat, utilizând aleatoriu şi în mod obişnuit intimidarea pentru a controla partenerul.
Abuzul poate fi fizic, emoţional, psihologic, financiar sau sexual. Orice femeie forţată să îşi schimbe comportamentul, deoarece este speriată de reacţia partenerului, intră în categoria celor abuzate.

Cine este afectat?

Violenţa domestică se poate întâmpla oricui, indiferent de vârstă, statut social, sex, religie, orientare sexuală sau etnie.
Statisticile arată că marea majoritate a incidentelor de violenţă domestică sunt efectuate de către bărbaţi şi experimentate de către femei.

Când se întâmplă?

Se poate începe în orice etapă a relaţiei şi este rareori un incident singular. În general, episoadele încep din ce în ce mai frecvent şi din ce în ce mai sever de-a lungul timpului.

Ce cauzează violenţa domestică?

Violenţa domestică este rezultatul dorinţei agresorului de a avea putere şi control şi provine de la un dezechilibru de putere între sexe. Nu este cauzată de alcool, droguri, şomaj, stres sau boală. Acestea sunt doar scuze şi nu reprezintă justificări pentru comportamentul agresorilor.
O combinaţie de factori îi permite să continue:

  • experienţele individuale atât ale agresorilor, cât şi ale celor agresaţi (gelozie, frică de abandon, stimă de sine scăzută)
  • reacţiile inadecvate ale societăţii (ex. neacţionarea în justiţie, locuinţe insuficiente, lipsa serviciilor de îngrijire a copiilor, tendinţa de blamare a femeilor abuzate)
  • credinţele stereotipe ale societăţii şi atitudinile negative faţă de rolurile femeilor şi bărbaţilor (ex. “bărbatul este capul familiei, iar femeia trebuie să i se supună în orice”, “Aşa cum îţi aşterni, aşa dormi”)

Care este istoricul violenţei domestice în România?

Înainte de 1990, violența în familie nu a fost tratată ca o problemă socială iar sensibilizarea opiniei publice privind această problemă a început să se dezvolte abia la mijlocul anilor 1990. Problema principală la acel moment era abandonul copiilor.
Codul Penal a fost modificat prin Legea nr. 197/2000, aducând amendamente precum sancțiuni pentru persoanele care comit acte de violență împotriva membrilor familiei şi o nouă dispoziție prin care se consideră a fi delict violul în căsnicie. Alte modificări importante făcute la legea cu privire la viol, includ retragerea dispoziţiei conform căreia făptaşul ar putea scăpa de pedeapsă dacă, după fapta, s-ar căsători cu victima.
Legea nr. 217/2003 privind prevenirea violenței în familie a fost prima lege specifică din România care se ocupă cu violența în familie și a fost modificată în mod substanțial în 2012.
Actuala lege din 2012 privind violenţa în familie a adus noi schimbări importante, în special în ceea ce privește ordinele de protecție împotriva:

  • violenţei verbale (limbaj agresiv, insulte, ameninţări, umiliri)
  • violenţei psihologice (posesivitate, provocarea de daune psihologice şi anxietate asupra persoanei abuzate, punerea în pericol a animalelor, distrugerea bunurilor, adresarea de ameninţări, folosirea armelor, gelozie excesivă)
  • violenţei fizice (lovituri cu palmele, cu pumnii, otrăvire)
  • violenţei sexuale (viol, incluzând constrângerea şi hărţuirea partenerului pentru activităţi sexuale)
  • violenţei economice (incluzând refuzul dreptului persoanei abuzate de a munci, deprivarea membrilor familiei de hrană, îmbrăcăminte şi forţarea minorilor să muncească)
  • violenţei sociale (incluzând izolarea persoanei abuzate, interzicerea intrării în contact cu familia sau prietenii şi împiedicarea minorilor de a frecventa şcoala)
  • violenţei culturale (împiedicarea accesului la activităţi de ordin cultural, etnic sau religios; ori forţarea victimelor să urmărească credinţe specifice sau practici spirituale)

Care este situaţia ordinelor de protecţie în România

În România, 808 persoane au fost ucise din cauza incidentelor de violenţă domestică în 2008. Din păcate, legile cu privire la violența domestică nu par să fie strict aplicate – la un an după legea din 2012, în ciuda a 1009 cereri de ordonanțe de protecție, doar 23% s-au încheiat cu proceduri penale.
Pentru a asigura cel mai bun rezultat posibil pentru beneficiarii nostri, ne vom folosi de serviciile unui avocat cu experiență, care este pasionat de sprijinirea femeilor și a copiilor care se confruntă cu violența domestică.

Recunoaşterea abuzului

Violenţa domestică este cauzată de dorinţa agresourlui de a avea control asupra partenerului. Agresorii folosesc o varietate de tactici – fizice, emoţionale, sexuale şi financiare – pentru a deţine controlul.

Violenţa domestică îmbracă multe forme

Abuzul fizic
Abuzul fizic este cea mai cunoscută formă de abuz. Poate reprezenta o simplă palmă sau un ochi vânăt, o buză spartă sau un os rupt. În cazuri extreme poate avea ca şi consecinţă decesul persoanei.
Abuzul fizic nu lasă întotdeauna semne vizibile. A trage persoana de păr sau a arunca cu mâncare este tot o formă a violenţei domestice. Nu subestima ceea ce ţi se întâmplă. În timp, violenţa se intensifică.
Abuzul emoţional
Multe femei experimentează violenţa domestică, fără a fi fost vreodată abuzate fizic. Uneori, ele nu sunt sigure dacă ceea ce li se întamplă are legătură cu violenţa domestică. Ele se tem de faptul că nimeni nu le va lua în serios dacă vorbesc despre asta.
Dacă îţi schimbi comportamentul radical, pentru că te temi de modul în care partenerul tău va reacționa, atunci eşti abuzată. Abuzul emoțional este un atac asupra personalităţii tale, mai degrabă decât asupra corpului tău.
Abuzul emoțional poate fi la fel de dăunător ca și abuzul fizic. De multe ori, conduce la violență fizică.
Abuzul sexual
Partenerul nu ar trebui să folosească forţa sau ameninţările pentru a te determina să ai relaţii sexuale cu el.
Dacă acest lucru se întâmplă, atunci el foloseşte actul sexual pentru a-şi exercita autoritatea şi pentru a te controla.
Abuzul financiar
Unul dintre cele mai puternice moduri prin care un bărbat îşi poate controla partenera este reprezentat de utilizarea abuzului financiar.
Există mai multe forme de abuz financiar, cum ar fi: partenerul tău îţi ia banii; te împiedică să mai mergi la muncă; verifică modul în care cheltui banii, îţi verifică telefonul.
Dacă simţi că partenerul tău îţi limitează independența financiară, te confrunţi cu un abuz financiar.

Violenţa domestică – fapte

În fiecare an în Europa, 1 din 5 femei şi 1,5 milioane de copii sunt victime ale violenţei domestice. Însă, din moment ce nu toate cazurile sunt raportate, numerele pot fi substanţial mai mari.
În România nu există nici o obligaţie legală pentru a raporta aceste cazuri, si, în consecinţă nu pot fi făcute statistici de încredere. Cu toate acestea, ştim dintr-un important studiu făcut în 2003 că în fiecare zi:

  • 2,190 femei raportează experimentarea frecventă a violenţei domestice
  • 931 copii raportează că sunt martori la scene frecvente de violenţă fizică între părinţi
  • 1,013 copii raportează că sunt martori la incidente frecvente de abuz între părinţi sau între adulţii cu care stau în casă

Potrivit Autorităţii Naţionale de Protecţie a Familiei şi a Drepturilor Copiilor, există 47 334 de cazuri de violenţă domestică raportate între începutul lui 2004 şi sfârşitul lui 2008, din care rezultă 677 de cazuri de deces atribuite actelor de violenţă. Agenția precizează, de asemenea, că 71% din victimele violenței domestice sunt femei, aproximativ 71%, fiind cu vârste cuprinsă între 25 și 45 de ani.
În ciuda evidențelor, ANPF arată că doar 489 de persoane au fost acţionate în instanţă pentru violență în familie în 2008, iar la Consiliul Superior al statului judiciar, în același an, 6191 de persoane au primit sentințe definitive pentru infracțiuni de violență în familie. Chiar și luând în considerare că această cifră uriaşă a Consiliul Superior ar putea include sentinţe pentru infracțiuni comise în anii precedenți, cele două cifre par a fi ireconciliabile. Statisticile naționale privind violența în familie sunt o cauză majoră de îngrijorare în România.
Consiliul Superior Judiciar a raportat în cursul anului 2008, existenţa a 6191 de persoane care au primit o sentință definitivă pentru violență în familie în toate formele sale:
Zilnic în 2008 o medie de 17 de persoane au fost condamnate pentru infracţiuni de violență în familie:

  • omucidere (715)
  • moarte cauzată prin bătaie (93)
  • în fiecare zi, o medie de 2,2 oameni şi-au pierdut viaţa din cauza violenţei domestice

  • vătămare corporală (938)
  • vătămare corporală cumplită (535)
  • moarte cauzată prin bătaie sau altă formă de violenţă (2,462)
  • în fiecare zi o medie de 1,8 persoane suferă agresiuni fizice din cauza violenței în familie
  • privare de libertate (81)
  • în fiecare săptămână unei medii de 1,6 persoane li s-a refuzat libertatea, din cauza violenței în familie:
  • viol (416)
  • contact sexual cu un minor (155)
  • corupere sexuală (17)
  • incest (9)
  • în fiecare zi o medie de 1,6 copii / femei sunt violați sau abuzați sexual din cauza violenței în familie
  • abandon familial (636)
  • fiecare zi o medie de 1,7 persoane sunt abandonate de către o persoană de care depind (Baza de date ANPF arată că, în același an, 1228 de persoane au trăit experienţa abandonului familial, din care 1169 au fost copii – o medie de 3,2 copii în fiecare zi)
  • maltratarea unui minor (10) (în primele 6 luni ale anului 2013, liniile de asistență au primit 1154 acuzații de abuz asupra copilului și violență în familie – a se vedea mai jos)
  • prostituţie (74)
  • proxenetism (50)
  • în fiecare săptămână o medie de 2,4 persoane au fost exploatate sexual pentru bani din cauza violenței în familie

Prin intermediul unui mic studiu realizat în 2007 – 2008 în București de către Institutul Național de Medicină Legală (INML) s-a constatat că 61.14% din victimele violenței domestice au locuit cu agresorul la momentul abuzului. 13,51% din victime au locuit cu agresorul, deși acestea erau în procesul de a divorța sau de separare, în timp ce 5,69% din victime au fost separate de agresor pentru o anumită perioadă și 19,67% au declarat că au încetat să locuiască împreună.
Mai mult de jumătate dintre respondenți au declarat că au cunoștințe de legislație privind violența în familie și despre instituțiile specializate care oferă sprijin pentru supravieţuitori.
În primele șase luni ale anului 2013, Asociația Telefonul Copilului împreună cu “Telefonul Copilului 116 111″ de la Romtelecom au primit 51,059 de apeluri și au înregistrat o creștere de 23% față de anul precedent, în acuzațiile de abuz asupra copilului și au reprezentat o creștere de 43% față de aceeași perioadă cu un an înainte.
În 2003, Centrul Parteneriatului pentru Egalitate a efectuat prima cercetare privind violența în familie în România – “Cercetarea națională privind violența în familie și la locul de muncă.” Datele au tras un semnal de alarmă cu privire la dimensiunea violenței în familie și la locul de muncă:

  • aproximativ 800.000 de femei au declarat că au fost frecvent supuse violenței în familie sub diferite forme
  • peste 340.000 de copii sub 14 ani au declarat că au asistat în mod frecvent la scene de violență fizică între părinți
  • mai mult de 370,000 de copii sub 14 ani au declarat că au asistat în mod frecvent la cazuri de abuz verbal între părinți sau între adulții din gospodărie
  • comparativ cu datele la nivelul UE, populația din România este cu mult mai tolerantă față de violența în familie, în toate formele sale
  • o toleranță mai mare, împreună cu utilizarea de clișee referitoare la violență, duce de cele mai multe ori la vizualizarea unui comportament violent
  • comportamentul violent, atunci când este acceptat ca normal, poate fi transmis de la o generație la alta

Când s-a comparat studiul din 2003 cu cel mai recent raport ANPF, s-a văzut clar că există un decalaj mare între numărul de femei și copii care se confruntă cu violența domestică în contrast cu numărul de incidente raportate.

Efectele violenţei domestice asupra femeilor

Femeile abuzate experimentează de multe ori emoții contradictorii, cum ar fi frică, furie, rușine, resentimente, tristeţe si neputinţă.
O femeie abuzată trăiește cu teamă, cu imposibilitatea de a prezice când va avea loc următorul atac. Ea se poate izola de prieteni și de familie, și poate deveni tot mai dependentă de agresorul ei. În această poziție, îi poate fi foarte greu să înţeleagă ceea ce se întâmplă cu adevărat. De-a lungul timpului, propria stimă de sine poate fi uzată și ea poate începe să creadă insultele agresorului ei. Adesea, se va învinovăţi pentru abuz sau poate nega că acesta are loc. Ea poate ignora abuzul, în speranța că partenerul ei – bărbatul pe care îl iubește – se va schimba.
Femeile abuzate nu sunt victime slabe, supuse. Este nevoie de o mare putere pentru a trăi cu un partener abuziv. Femeile trebuie să fie puternice și pline de resurse, să adopte tot felul de strategii de adaptare pentru a supraviețui în fiecare zi.
Casa Ioana recunoaște curajul enorm pe care o femeie îl are pentru a scăpa de violența în familie drept pentru care o sprijinim pe ea şi pe copiii ei cu fiecare pas pe care trebui să îl facă, împuternicindu-i astfel să îşi reconstruiască viața.

Efectele violenţei domestice asupra copiilor

Două treimi din beneficiarii adăposturilor noastre pentu familii sunt copii. Aceşti copii sunt printre cei mai vulnerabili din societate.
Efectele fizice, psihologice și emoționale ale violenței domestice asupra copiilor pot fi severe și de lungă durată. Unii copii pot deveni retraşi și le poate fi greu să comunice. Alții pot acționa în baza agresiunii cărora au fost martori, sau se învinovățesc pentru abuz. Toți copiii care trăiesc cu abuzul se află într-o situaţie de stres.
Mulți oameni cred că un copil care a experimentat violenţa în familie va deveni inevitabil un agresor sau victimă unui abuz, mai târziu în viață. Cei mai mulţi copii fac față și supraviețuiesc abuzului, afișând o rezistență extraordinară. Cu toate acestea,a fi martori sau a se confrunta cu violența în familie reprezintă unele dintre cele mai serioase riscuri pentru copiii din societatea noastră.
Casa Ioana consideră că nici un copil nu ar trebui să trăiască cu violență sau teamă. Protejăm copiii, folosind serviciile noastre și îi sprijinim să-şi reconstruiască o viață mai fericită, mai sigură.

Cum putem combate violenţa domestică?

Violența în familie este o problemă pentru societate. Violenţa se va încheia doar atunci când atitudinile sociale se vor schimba și vom lua toate măsurile pentru a acţiona împotriva ei.
Casa Ioana recunoaște că este nevoie de un răspuns clar, coordonat la nivel naţional, cu finanțare adecvată pentru a asigura:

  • o gamă largă de servicii pentru a satisface nevoile diverse ale femeilor abuzate și ale copiilor
  • strategii de prevenire, inclusiv de formare pentru profesioniști, de exemplu, profesori, medici de familie, ofițeri de poliție și judecători, și o sensibilizare a opiniei publice, în special pentru copii şi tineri
  • un răspuns puternic din partea sistemului de poliție și de justiție pentru a arăta că violența este inacceptabilă și că agresorii vor fi pedepsiți

Ignorarea violenţei domestice înseamnă acceptarea ei!

Bariere în calea părăsirii agresorului

Oamenii se întreabă în mod repetat “De ce nu a plecat?” Adevărul este că există mai multe bariere practice și psihologice pentru a încheia o relație cu un partener violent, de exemplu:
Siguranţă – femeia ar putea simţi teamă faţă de ceea ce agresorul i-ar putea face ei și copiilor, dacă pleacă sau încercă să plece
Lipsa de încredere în sine – femeia poate crede că merită să fie abuzată și că nu şi-ar putea găsi un alt partener dacă ar pleca
Negare – se autoconvinge că “nu e chiar aşa rău”
Ruşine – este jenată de faptul că oamenii vor afla
Vinovăţie – agresorul o face să creadă ca ea este de vină pentru acțiunile sale de violenţă
Dependenţă financiară – femeia nu poate fi capabilă ca ea și copiii ei să se descurce în mod independent
Loialitate – poate fi dedicată agresorului, indiferent de acțiunile sale
Teama de singurătate – se teme să fie singură
Speranţă – ea crede că lucrurile se vor îmbunătăți cu timpul
Lipsa de sprijin – nu știe cui să se adreseze
Presiune – familia şi prietenii ei fac presiuni să rămână și “să facă lucrurile să funcționeze”
Religia /convingerile comunităţii – este sub presiune de a nu despărți familia
Dragoste – în ciuda abuzului, încă îl iubește
Jekyll şi Hyde – agresorul variază între docilitate și furie; femeia crede că, “El nu e întotdeauna așa”
Intimidare – agresorul amenință că îi ia copiii
Parenting – ea doreşte prezenţa ambilor părinţi în creşeterea copiiilor
Salvare – ea crede că-l poate face să se schimbe
Rolurile de gen – s-ar putea normaliza comportamentul lui, deoarece este bărbat – “ăsta e modul în care se comportă bărbaţii”. S-ar putea crede că este rolul femeii de a pune nevoile altora pe primul loc.
Este nevoie de mare curaj pentru a lăsa pe cineva să te controleze și să te intimideze, iar cercetările arată că femeile încearcă să plece de mai multe ori înainte de ruptura definitivă.

Pentru femei

Mai jos regăsiţi răspunsurile la întrebările cele mai frecvente adresate de femeile care se confruntă cu violența domestică:

  • Mă simt ca și cum aş fi controlată – dar partenerul meu nu m-a lovit. Sunt abuzată?
  • Abuzul are loc din cauza mea?
  • Ce se va întâmpla cu copiii mei?
  • Ce este un adăpost pentru violenţa domestică?
  • Ce trebuie să iau cu mine la un astfel de adăpost?
  • Unde pot obține ajutor?
  • Unde pot merge?
  • El se va schimba?
  • Mă va lua poliția în serios?

Nu trebuie să fii lovită ca să fii abuzată. Violența în familie apare sub mai multe forme, inclusiv abuz emoțional sau psihologic. Multe femei spun că abuzul emoțional este la fel de devastator ca abuzul fizic.

Nu te poţi face vinovată fiindcă un om te-a lovit – aceasta este alegerea lui și numai el este responsabil.
Indiferent de ce spun ceilalţi, abuzul nu are loc din cauza ta.
Stima ta de sine este scăzută și s-ar putea ca tu să crezi unele din lucrurile pe care partenerul tău ţi le spune, deşi acestea nu sunt de fapt adevărate. Încearcă să ieşi din izolare pentru a vorbi cu cineva în care ai încredere, sau cu o organizație care se ocupă cu violența în familie.

Chiar dacă crezi că copiii tăi nu sunt conștienți de abuz, este cel mai probabil ca aceştia să resimtă consecinţele. Marea majoritate a copiilor sunt în preajmă atunci când are loc un incident de violenţă în familie.
Copiii se pot simți responsabili pentru ceea ce se întâmplă și le va fi greu să vorbească despre asta. Ai posibilitatea să-i ajuţi vorbind cu ei și explicându-le ceea ce se întâmplă. Îi asiguri că nu ei sunt de vină pentru violenţă.

Adăposturile pentru violența în familie sunt un loc sigur pentru femei şi copiii acestora. Orice femeie care se confruntă cu violența domestică poate merge la un astfel de adăpost.
Adăposturile sunt toate diferite, dar tu și familia ta trebuie să aveţi alocată propria cameră. Cele mai multe adăposturi presupun că veţi împărţi spaţiile, cum ar fi camera de zi, bucătărie şi baia.
Personalul instruit este acolo pentru a vă oferi sprijin emoțional și practic.

Dacă ai timpul necesar și eşti sigură că te afli în siguranță, îţi va fi de folos dacă poţi lua cu tine anumite lucruri personale. Unele dintre cele mai importante lucruri sunt documente, cum ar fi certificatele de naștere, certificate de căsătorie și documente legale, de asemenea, chei, bani și numere de telefon. Îşi va fi mai uşor, dacă poţi lua şi câteva haine pentru tine şi copii, produse de igienă.
Dacă pleci în grabă de acasă, în centru poţi primi produse alimentare şi de igienă personală.

Apelează la cineva în care ai încredere sau la o organizație pentru violența domestică aşa cum este Casa Ioana – ei sunt acolo pentru a te asculta, sprijini și ajuta.
Ruperea tăcerii este un prim pas important spre reconstruirea unei vieți lipsite de abuz.

Dacă te-ai decis să-ţi părăseşti partenerul abuzator, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp pentru a-ţi oferi timp de gândire, trebuie să ştii că ai mai multe opţiuni. Poate poţi apela la o rudă sau un prieten care te poate găzdui sau poate îşi poţi permite să plăteşti cazarea într-un hotel. Cel mai important lucru este să mergi undeva unde te afli în siguranță.
Adăposturile pentru violența în familie sunt locurile unde poţi fi sigură că partenerul nu te va găsi. Fiecare adăpost are un personal menit să te sprijine emoțional și practic.
La Casa Ioana poţi beneficia de adăpost de până la un an, însă trebuie să ştii că fiecare adăpost va avea propria sa politică organizaţională.

Se întâmplă rar ca un agresor să se schimbe, deși se poate întâmpla. Cu toate acestea, nu te baza pe acest lucru – cercetările arată că violenţa în familie se agravează în timp.
Dacă partenerul tau este serios cu privire la schimbarea comportamentului lui, el trebuie să-şi accepte responsabilitatea pentru acțiunile sale. El trebuie să recunoască faptul că ai dreptul să-ţi trăieşti viața, fără a fi dominată și controlată.

Violența domestică este o infracțiune gravă – aceasta este împotriva legii. Poliția are datoria de a oferi protecție și de a investiga situaţia.

Pentru copii şi persoane tinere

Mai jos regăsiţi răspunsurile la întrebările adresate cel mai frecvent:

  • Prietenul meu este abuzat acasă – ce ar trebui să fac?
  • Mama mea este abuzată. Ce pot să fac?
  • Mama mea este abuzată. Ce pot să fac?
  • Îl voi vedea pe tatăl meu după plecarea de acasă?
  • Care sunt cauzele violenţei domestice?
  • Ce este un adăpost destinat victimelor violenţei domestice?
  • Ce este violenţa domestică?
  • Cine poate suferi din cauza violenţei domestice?
  • De ce mama mea tolerează?
  • Voi fi violent atunci când voi creşte?

Dacă prietenul tău este rănit, atunci ar trebui să spui cuiva – chiar dacă el sau ea îţi cere să nu faci lucrul ăsta. Vorbeşte cu cineva de încredere, cu un profesor sau cu părinții și nu te vei simţi rău la gândul că faci ceva greșit sau nu. Toți copiii trebuie să se simtă în siguranță în casa lor și cu oamenii care se presupune că ar trebui să aibă grijă de ei. A spune cuiva ce se întâmplă, l-ar putea ajuta pe prietenul tău rănit.

Dacă tu sau mama ta sunteţi răniţi și aveţi nevoie de ajutor imediat, puteți suna la poliţie prin apelarea 112. Ar trebui să vă dați numele, adresa și numărul de telefon și să spuneţi poliției ceea ce se întâmplă. Nu închideți telefonul pentru că poliția ar putea dori să vă apeleze din nou pentru a se asigura că apelul este autentic și acest lucru ar putea da tatălui tău, tatălui vitreg sau iubitului mamei, șansa de a le spune că totul este în regulă, iar apelul a fost o greșeală. Este mai bine să se lase telefonul deschis, deoarece aceştia pot auzi ce se întâmplă.
Poliția va veni acasă și va vorbi cu mama ta, tatăl sau orice alt adult. Ei pot vorbi chiar şi cu tine. Aceştia ar trebui să fie siguri că eşti în regulă și că nu ai fost rănit. Ei pot lua persoana care a fost violentă, sau a strigat la mama ta sau a amenințat. Indiferent ce se întâmplă, trebuie să îţi aminteşti că nu este vina ta ci că tatăl tău, tatăl vitreg sau prietenul mamei şi-a provocat singur necazul.
Dacă nu eşti în pericol imediat, cel mai bun lucru pe care îl poti face este să vorbeşti cu un adult în care ai încredere despre ceea ce se întâmplă – poate cineva precum un profesor, sau o rudă. Ai putea apela, de asemenea, la Telefonul Copilului 116 111 sau intră în contact cu o organizație precum, Casa Ioana, care este specializată în violența domestică.
Mulți oameni te pot ajuta pe tine și pe mama ta – nu este cazul să te simţi singur.

Dacă mama ta decide că este mai bine pentru ambii să-l părăsiţi pe tatăl tău, există multe locuri unde puteţi merge. Unii oameni au prieteni sau familie, care le poate oferi un loc de cazare; alții merg la un hotel pentru o perioadă scurtă de timp, alţii găsesc undeva permanent. Mulți copii merg cu mama lor la un adăpost împotriva violenței domestice precum, Casa Ioana – un loc sigur, cu alte familii care au plecat de acasă din cauza violenței în familie.

Dacă tatăl tău a fost violent cu mama ta și ea decide să plece, împreună cu frații sau surorile tale, s-ar putea să ai unele întrebări cu privire la menținerea contactului cu el. Unii copii care au experimentat violență și abuz au fost atât de afectaţi de experiență încât nu mai doresc să-l vadă din nou pe tatăl lor. Unii copii au fost răniți, dar nu au spus nimănui despre asta, deoarece aceştia sunt speriați de ceea ce s-ar putea întâmpla în cazul în care vor vorbi. Dacă acesta este şi cazul tău, spune oamenilor cum te simţi. Spune-i mamei tale, profesorului sau unui asistent social. Toate aceste persoane au datoria de a te proteja de rău sau dacă te afli în pericol de a fi rănit.
Dacă vrei să îl vezi pe tatăl tău, dar eşti îngrijorat de faptul că te poate răni din nou pe tine sau mama ta, asigură-te că orice contact între tine și tatăl tău este în siguranță. Asta ar putea însemna să-l vezi pe tatăl tău în preajma altor persoane apropiate sau în cadrul unei organizații de violență în familie precum, Casa Ioana.
Tu și mama ta aveţi drepturi și este datoria profesioniștilor să vă protejeze.

Mulți oameni cred că băutura sau drogurile cauzează violența în familie, dar nu neapărat. O multime de oameni care beau sau iau droguri nu şi-au rănit vreodată soția sau iubita – alcoolul și drogurile sunt doar o scuză. Unii oameni care au o problemă de băutură sunt abuzivi doar atunci când sunt trezi.
Violența domestică presupune putere si control. Bărbaţii care abuzează femeile le exploatează puterea, în scopul de a le controla.

Un adăpost destinat victimelor violenței în familie este un loc sigur în care femeile și copiii acestora pot merge, atunci când nu sunt în siguranță acasă.
În cele mai multe adăposturi, vei beneficia de un dormitor pentru tine, mama, frații și surorile tale, însă veţi împărţi bucătăria, baia şi camera de zi cu alte familii.
Oamenii care lucrează în adăposturile destinate victimelor violenței domestice sunt acolo pentru a te ajuta pe tine și mama ta să vă stabiliţi și să vă simţiţi ca acasă. Vor fi, probabil, alți copii de vârsta ta în adăpost cu care te vei împrieteni şi alte femei în aceeaşi situaţie care vor deveni prietene pentru mama ta.
Adresele adăposturilor destinate victimelor violenței în familie sunt secrete pentru ca toată lumea care trăieşte acolo să beneficieze de condiții de siguranță.

În cazul în care o persoană răneşte o altă persoană din familie, este ceea ce se numește violență domestică. Violența în familie poate lua multe forme şi poate implica abuz emoţional şi verbal. Agresorul este în mod normal un bărbat iar abuzul se poate întâmpla chiar și după ce doi oameni s-au despărţit.
Violența în familie poate include lucruri diferite și nu toată lumea le va experimenta:
  • violenţă fizică – lovituri, bătaie cu pumnii, plesnire
  • abuz emoţional – insultarea unei persoane, spunându-i că este inutilă, privarea de libertate, gelozia
  • abuz sexual – întreţinerea de relaţii sexuale împotriva voinţei persoanei
  • abuz financiar – control financiar asupra celeilalte persoane
  • şantaj prin intermediul copiilor – agresorul îi face pe copii să spună sau să facă lucruri pentru a o răni pe mama lor, sau loveşte copiii în fața ei

Violența în familie se poate întâmpla oricui, dar abuzatorii sunt de obicei bărbați.
Orice femeie poate fi abuzată – nu contează câți ani are, dacă este bogată sau săracă, ce cultură, religie sau origine etnică are, chiar dacă este invalidă sau are alte tipuri de dificultăți sau locul în care ea trăiește.

Este greu pentru o femeie să-și părăsească soțul sau partenerul, chiar dacă a fost agresată. Poate că mama ta încă îl iubește și speră că într-o zi se va schimba. Ar putea să-i fie frică de ceea ce se va întâmpla în cazul în care va pleca sau să fie îngrijorată cu privire la modul în care se va descurca fără niciun ban și niciun loc al ei. Mama ta ar putea considera că ar fi mai bine pentru tine şi fraţii tăi să beneficiaţi şi de prezenţa tatălui tău.
Părăsirea este chiar mai grea dacă nu știţi unde să mergeţi sau pe cine să contactaţi pentru ajutor. Cu toate acestea, există soluții – să o încurajezi pe mama ta să vorbească cu cineva în care poate avea încredere cu privire la ceea ce se întâmplă.

Mulţi copii se tem că vor deveni violenţi atunci când vor creşte. Condițiile de viață într-o casă în care există violență nu înseamnă că un copil va deveni violent mai târziu.
  • Învaţă să respecte femeile.
  • Există și alte modalități non-violente de gestionare a sentimentelor de stres și frustrare.

Multe persoane care trăiesc în cămine unde se manifestă violenţa, nu ar face rău nimănui mai târziu deoarece înţeleg ce înseamnă să fii tratat astfel.